viata echilibrata #22

Sau despre cum e sa te reinventezi din nou. Cu specificatia ca motivatia face toti banii. Iar „boala” din trecut sa nu o cari cu tine toata viata. Asta e cel mai complicat.

Cheers!

Anunțuri

Despre viata

Iar viata isi urmeaza cursul ei firesc. Anemic. Si nu judecam. Doar observam. Cum viata isi urmeaza cursul ei firesc. Pana la urma suntem doar niste numere. Nu?!?

Si cam ce am putea sa asteptam de la cateva suflete pierdute la numaratoarea de naut? Cam ce?

Si ce pacat, mai are rost?!
Gandim si ne prefacem ca traim.
Iar intr-o zi ne revenim,
Si spunem ca murim.

Despre viata echilibrata, fericire sau dragoste

Astazi m-am trezit ca nu imi gaseam locul. Autovehiculul destul de mare, dar nu imi gaseam locul. Am crezut ca starea pe care o aveam se tragea de la faptul ca imi era foame. Am oprit, am mancat. La fel.

Si am sentimentul ca traiesc in mizerie. Ca sufletul meu este o mizerie. Ca nu am facut nimic pentru mine. Si frica imi este ca acele lucruri pe care le-am facut pentru altii, le-am facut asa, dintr-un orgoliu tampit. Tampit. Traiesc in mizerie. Si ma imbolnavesc pe zi ce trece. Tot mai mult. Cu nimic. Nici macar scarba sau furia nu e la fel. Sau naiba mai stie.

Traiesc in mizerie. Ma uit in fiecare dimineata in oglinda si vad un obosit, un frustrat, un mizerabil. Dar pana la urma…cine sunt eu sa ma judec?!?

Traiesc in mizerie. Pana la urma si dragostea asta… ce e? Nu o manipulare a sufletului. Dar fericirea?

Cel mai simplu e cand constientizam ca nu avem nevoie de dragoste, fericire, echilibru…iar pacea care o primim e atunci cand ne intrebam ( si asta e dintr-un film ): „Sa traiesti ca un monstru…sau sa mori ca un om bun?”

Cheers!