#1987

28 de ani sunt o viață de om. Si au trecut repede. Au trecut in așa fel încât nici eu nu mai stiu daca oglinda reflecta adevărul. Nu am lăcrimat, nu am reacționat, nu am spus nimic. Aveam 6 ani dar parca știam ce ma așteaptă, iar toate aceste „emoții” m-au făcut sa fiu așa cum sunt…un om care uita sa trăiască, care mai bine prefera sa stea singur decât sa spună cat de dor i-ar fi… sa traiesca, sa zâmbeasca, sa fie. Pentru ca nu stiu.
Stau calm in fata tuturor ororilor din lume si aștept cu o grimasa in coltul buzelor sa ma calce in picioare.
Cheers!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s