Rabat natural

Inca nu mi-am revenit. Asta dupa ce mi-am citit „cuvintele” de la 16-18 ani pe cand trebuia sa inchid soba pentru a nu avea costuri prea mari la EOn ( chiar daca ma cacam pe mine de frig & frica). Inca nu mi-am revenit si am impresia ca totul sta prins ca intr-o plasa de paianjen. Am impresia ca exista o repetitie de care nu mai scap…niciodata. Toate cele scrise au ramas, cicatrici ale adolescentei, tatuate si far de a putea cumva sa le sterg. Imi este frica. De mine si de nimic.

Ma urmareste ca o lepra, ciuda, scarba, frica de neputinta, faptul ca altii fac iar eu ma invart intr-un carusel al frustrarii. Drept e ca arat de fiecare data ceea ce arata un cal pur-sange, ca pot si vreau, ca in ADN-ul meu exista bun simt si idei de mai bine. Dar, precum reclama de la ciocolata Rom, acel zvac de a finaliza, exista intr-o doza atat de mica incat, coplesit de ceea ce am trait, ma multumesc cu acel putin. Fac comparatia cu o matematica simpla, ca si cum viata mea, rabat natural, s-a terminat de mult iar eu, ceea ce sunt…exist doar din ceea ce am fost. Atat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s