viata echilibrata #21

Vecinii mei se cearta. Nu ma mai deranjeaza nimic. Mi-am pus castile pe cap si da-i sa sune.

Si am observat sa imi ascund nelinistea. Starea de nemultumire. Clipa de nefericire. Faptul ca sunt uneori deprimat. Si ascund cumva atat de bine incat ma deprim si mai mult. Nu stiu de ce.

Ham ham! 🙂

 

stay free

stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free am o mie de motive. ba nu, doua mii de motive. trei mii de motive. stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free stay free

#1987

29 de ani au trecut al dracului de repede. Repede. Si ceea ce sunt…sunt din cauza asta. 

Acum 29 de ani…si incerc sa imi imaginez cursul lucrurilor care s-au intamplat atunci…imi imaginez…

We are forever!!! 

Unde sunt eu in toata povestea asta?

“ Omule este inclinat spre uitare, iar practica uitarii devine, de-a lungul timpului o arta fundamental. Iar daca uitarea, aceasta mare doamna, n-ar estompa gandurile aflat sub influenta pasiuniii, daca nu le-ar cuminti si nu le-ar pune in buna oranduiala, creierul nostru n-ar fi decat un simplu container. In lipsa uitarii, am putea oare sa mai deschidem ochii spre ziua de maine? Ce s-ar intampla daca am fi siliti sa traim suferinta ca pe o emanatie neintrerupta a sufletului nostru, daca uitarea n-ar acoperi incercarile vietii noastre asa cum norul ascunde soarele? Supravietuirea ar fi imposibila. Tot asa s-ar petrece si cu marile bucurii. Daca uitarea nu le-ar domoli, ele ar ajunge sa ne sminteasca. Uitarea este aceea care alina durerea unei iubiri pierdute…Rana se cicatrizeaza, tot asa cum luciul fotografiei se sterge odata cu timpul. ” Emir Kusturica – Unde sunt eu in toata povestea asta?

Refuza #8

later edit: Inima a incetat sa mai bata in ritmul nebunesc si asta pentru ca din fericire a intervenit luciditatea. Si din fericire nu e vorba de orgoliu. Nope.

Cheers!

Sunt intr-o deplina si constanta confuzie. Adica…sunt pus in ipostaza in care nu imi dau seama ce trebuie sa vindec… ORGOLIUL or inima. Orgoliul e mare, dupa cum bine observ. Inima mica, bate nebuneste si habar nu are in ce directie sa apuce.

#sickbastard #sarcastic #funny #siemprecontra

Vezi articolul original