Rpst’s Weblog

Cum timpul trece repede,si cum toti stim ca uneori trece fara de a realiza ceva odata cu asta,incerc,existand si AMR-ul de 6 zile pana la finele anului,sa trag linia,prin asta sa gasesc anumite realizari de care e posibil sa fi uitat.

Un an ciudat.Greu.Inceput printr-o mare deziluzie,pe drumuri in majoritatea timpului,fara realizari profesionale consistente am preferat sa ma reintorc acasa,din pribegie,acasa,in mica localitate.Am lasat in urma metropola Timisoara,cu toate amintirile pe care pot sa le scriu cu o bucata de tastatura.Farmacii,kilometrii,strazi murdare si aglomerate,chirie si momentele petrecute in bucatarie cu Sorin,cartofii prajiti si supa la plic Alfabet,painea prajita si gemul intins,ignoranta HO-ului si dezamagirea unor prieteni uitati.

Acasa e mult mai bine.Liniste.Asa aveam impresia.Pana la urma am fost plecat aproape un an.Totul clar si plin de promisiuni.Din nou ignoranta HO-ului,impresia ca timpul trece prea repede fara de a reusi sa solutionez anumite categorii de probleme.Deva,periuta de dinti asezata frumos langa aparatul de barbierit,farmacii (din nou),medicamente,nesimtire si mercantilism,doza de imbecibilitate la cravata,drumuri care nu duc niciunde,fotografii gasite si rearanjate.Incerc sa imi aduc aminte ce am facut de Paste.Incerc si nu imi aduc aminte.

Pana la eventuale aduceri aminte…

Later edit:

Cand m-am infipt cu destul de mult curaj intr-un TIR nu eram constient.De asta nici nu imi aduc aminte de impact.Stiu doar ca m-am trezit in salvare,cu doi oamenii care se uitam si ma intrebau cum ma cheama.Parea ca fiind rapit de extraterestri.Poate chiar am fost.Haha!3 zile petrecute in spital.Bandaj,perfuzie si tigari fumate imbracat in pijamale prin curtea spitalului.Ce stiu clar e ca dupa ce am ajuns acasa,bine sanatos,schiopatand si cu durere de cap am avut impresia ca totul e foarte usor,ca nu exista probleme pe lumea asta,ca totul e clar si foarte frumos.Acum,dupa 6 luni,am cam uitat de sentimentul acesta.Cred ca ar trebui sa imi reamintesc ca orice s-ar intampla,e mult mai bine sa traiesti intreg decat sa fi intre patru scanduri sau olog.Clar.Ar trebui sa imi mai reamintesc sentimentul acela.

Vara.Urata si fierbinte.A aparut blog-ul dintr-o necesitate de a contracara.De a spune si de a blestema.De a spune lucrurilor pe care le simteam pe nume,cuiva,mie,lor,altora.Nu stiu cat au inteles.Dar e bine.Acum am impresia ca au trecut usor noptile calduroase incercand sa imi raspund singur la intrebarea “de ce?”.Marea minciuna a continuat sa imi bantuie visele,zilele si sperantele destul de des.Jack a fost prietenul de care am avut nevoie si care a ajutat in vreun fel sau altul.Mini intoxicatie cu nicotina.Param param!

Toamna a venit cu ganduri revolutionare.Demisia demisia demisia!Si s-a intamplat.Am pastrat aparenta ca inca as avea coloana.Acum am impresia ca nu o mai am.Mdea!Dar am stat pe pozitie si am preferat sa plec decat sa mai stau degeaba.Cum frigul a inceput sa isi arate coltii,asa si eu am aratat ca e foarte usor sa fi un mare mincinos,un nesimtit si om care isi bate destul de usor joc de sentimentele oamenilor.Cred ca e cel mai usor lucru.Sa faci astfel,sa mergi si sa iti bagi joc de visele omului.Cred si imi pare rau.E bine de tinut minte acest lucru in speranta de a-ti da cu capul de asfalt mai bine decat sa repeti acest lucru.Si am si plecat din compania cu logo verde incepandu-mi concediul meritat dupa atatia ani.Un concediu moral.

Iarna a inceput cu evenimentul.
A fost senzational.Dupa concert am ajuns la acelasi punct comun cu Mirceone.Ca e de top,atat formatia cat si clipa.
Si a inceput…sa ma nelinisteasca faptul ca aplic degeaba pentru anumite locuri de munca.Pana urma m-am angajat.Acum ca e bine sau rau,ca o sa fie mai bine sau ca o sa fie mai rau nu pot sa spun.Deocamdata e bine.O sa vedem pe viitor ce reusim sa facem.Romania?!?Norvegia?!?Sau Australia?!?Sau…Noua zeelanda?!?Cochetez cu ideea ca as putea sa plec dracului din tara asta in care ca si om nu prea ai multe beneficii.Sau mai bine spun,balanta este descentrata,iar o mare discrepanta apare tot mai des intre noi si ei.Suntem constienti si ne resemnam.Ne gandim ca ar fi cazul sa fim mult seriosi si sa ne mutam la tara,pe langa padure,undeva izolat.Sa meditam.Si sa lasam lumea sa isi vada linistiti de viata lor,agitata si plina de cumparaturi agresive.

Daca ar fi sa caut in continuare ceva ce ar trebui subliniat?Ca am cunoscut o multime de oameni de valoare,cu care pot sa ma mandresc ca sunt in agenda mea telefonica.Mirceone,Cipri sau Sorin.Ema,Dana sau Cosmina.Mihai,Valentin sau Florin.Pana la urma nu sunt atat de multi pe cum ma asteptam dar sunt acolo,undeva.Una dintre realizari,una dintre cele mai importante.Restul contactelor sunt bine mersi.Multumesc ca existati.

Ma bucur in continuare ca am putut sa spun “bine ai venit pe lume” fiului lui Eva si Alin,fetitei lui Diana si Silviu.Ma bucur ca am putut sa spun “casa de piatra” noilor familii Cristi si Laura,Diana si Silviu,Aron si Lavinia.Sunt incantat sa cred ca nu e atat de greu pe cat se crede si…pe viitor…comunicare comunica comunicare.

Un sfarsit de an linistit dragilor.Ca la anul vine criza peste noi.haha!
Andrei.

Later later edit: 30.12.2008

Daca asi fi convins in privinta locului de munca ca totul e ok,si mie imi este foarte greu sa fiu convins de acest lucru…cred ca asi putea spune ca ceea ce mi-am dorit pentru sfarsitul de an s-a intamplat.Multumesc.Cam atat.Merg catre 28.28 de ani.haha!